Esec

Eşec







M-afund...
Ma-nec
Cad şi suspin;
Visez la Îngerul Divin...
Să îl ating degeaba-ncerc...
Zboară prea sus,nu îl ajung...
Pun ochii în pământ si plec...
E mult prea-nalt,
Prea infinit...
Prea sus Raiul mult sperat,
Prea jos Iadul cel cumplit
Unde coboară spulberat
Sufletul meu necăjit.
Cad şi nu mai pot zbura;
Am pierdut de pe aripi
Praful magic ce-mi dădea
Forţă-n inimă să-nfrâng
Dorul greu şi dragostea-
Şi încep din nou să plâng:
S-a dus fericirea mea...
Şi eşecul a învins-
Stapâneşte viaţa grea.
Tristă sunt şi vreau să strig
Că dispusă sunt să-nving,
Că am iar poftă să lupt...
Dar el zboară,
Nu-l ajung...
Îngerul meu fuge iar!
Mă înec în lacrimi reci,
Sper întruna în zadar-
Oricum ştiu că ai să pleci.
S-a sfârşit;
M-ai biruit...
Totuşi nu văd de ce plâng...
De fapt nici nu te-am avut
Nici măcar nu ai ştiut
Că trăiesc cu tine-n gând
Nici măcar n-ai fost al meu,
Dar te voi iubi mereu!...